Un templu al picturii

Prof. dr. Dorin Lehaci, Școala de Arte „Titel Popovici”, Iași
(apărut în Ziarul de Iași, 5 iul. 2014)

Peisajul cultural ieșean, din ultima parte a lunii, a fost, din fericire, integral modificat, anulând simptomele apatiei generale și monotoniei, prin revigorarea stării în care se aflau manifestările artistice și educative. Diversitatea acțiunilor culturale s-a realizat și prin expozițiile artiștilor plastici, deschise în diverse spații din oraș. Pe lângă cele organizate în Piața Unirii sau la Galeriile Cupola, Tonitza și Pallady, alături de manifestările temporare de la Palatul Culturii, merită luate în seamă și lucrările pictorului aflat în deplin proces de afirmare artistică, Călin Vasile Andrițoiu, expuse la Galeria „Top Art”, de la Casa Cărții.
Ca preocupare permanentă și de bază, autorul amintit este medic de profesie, specialist în apifitoterapie, vicepreședinte al ANATECOR, cadru universitar pe tema nutriției și are la bază o serie de cercetări importante realizate pe parcursul studiilor celor șapte mastere - demn de a intra în Cartea Recordurilor, a studiilor doctorale și postdoctorale, finalizate și materializate prin mai multe brevete în produse apifitoterapice, pe care le-a obținut ca încununare a efortului depus.
Având în vedere legătura tainică între medicină și artă, nu este de mirare preocuparea domniei sale pentru pictură, cu atât mai mult, cu cât, medicina are în vedere menținerea sănătății, vindecarea omului, iar arta este privită și acceptată, pe lângă alte roluri, ca terapie delectantă. Proaspăt absolvent al cursurilor de pictură, din cadrul Școlii Populare de Arte „Titel Popovici” din Iași, autorul nu este la prima manifestare expozițională personală. Treptat și-a configurat un larg repertoriu plastic, care îl orientează în actul creației să se adreseze unui public pregătit.

Dacă, uneori, însușirea regulilor panotării poate să ne închisteze, în mod nedorit, în șabloane învechite, pe Călin Andrițoiu, dimpotrivă, tocmai acest fapt îl ajută să ajungă la soluții inedite, privind realitatea și din alte unghiuri noi față de cele comune, care sunt conforme calității sale de cercetător. Modul aranjării picturii pe simeze și mediul boem francez, în care au fost create unele dintre lucrări, ne sunt dezvăluite, chiar de titlul expoziției – ALĂTURARE ȘI SUPRAPUNERE. La vie Bohème – însă numai urmarea itinerariului expozițional este capabil să ne lămurească pe deplin despre felul aparte, în care a conceput prezentarea creației sale.
Așadar, în prima fază a acestei acțiuni, ieșind din tiparul clasic, simezele galeriei, chiar și o parte a pardoselii, sunt acoperite cu lucrări juxtapuse, de gen action painting (pictură gestuală) în multe lucrări e a picurând culoarea cu deplină libertate și în mod spontan. În etapa următoare, obținerea unor centre de interes, ritmarea suprafeței, dar și potolirea tensiunilor produse, le-a obținut suprapunând, din loc în loc, peste acest suport de picturi, unele lucrări realizate în tehnici total diferite și subiecte variate.
Astfel, la început, în procesul contemplării facem cunoștință cu imagini punctiforme, căutate și aduse în plan vizibil din domeniul histologic, apoi, ceva mai departe, ne sunt prezentate, în mod alegoric, aspecte spirituale, care sunt deschise la multiple interpretări. Ele sunt configurate din elemente plastice de factură vegetală, iar ultima parte din itinerariu, include, la anumite distanțe, trei poliptice cu motive arhitecturale.
Un loc important este rezervat pentru nudul feminin, care este înfățișat în multiple ipostaze corporale, iar prin așezarea lui pe toate panourile, reușește să aducă suprafața panotată la un numitor comun. Dacă sunt privite doar din punctul de vedere biologic, fără o viziune de anamblu, în unele cazuri, nudurile oglindesc pregnant aspectul erotic, dar investigarea estetică profundă și completă poate să dezvăluie și alte valențe în care primim mesajul artistic.
Astfel, supunând dezbaterii doar capul modelului, remarcăm că stilizarea feței, preschimbarea ei până la esență, în maniera lui Brâncuși, face notă aparte în tratarea picturală și exprimă mai degrabă tendința înălțării sufletești. În felul acesta, caracterul senzual amintit mai înainte este anihilat, metamorfozat în expresii rafinate de ordin spiritual. Afectivitatea, senzualitatea, dorința de întregire, pe o parte și tendința absolut elevatoare, pe de altă parte, au fost adunate în același nud și cu scopul complinirii tuturor aspectelor fundamentale ale vieții.
Transpuse într-o formulă din domeniul matematic, cele doua cuvinte înscrise pe afiș, ALĂTURARE plus SUPRAPUNERE, reușesc să formeze plăcuta impresie, că ne aflăm pe moment într-un templu al picturii, demn de vizitat.

Citeşte şi alte articole despre: