Istoric

Urmare a unei Hotărâri a Consiliului de Miniştri ia fiinţă la Iaşi (anul 1954) Şcoala populară de artă.

Primul director al şcolii a fost profesoara de pian FELICIA PUIU-GHERMAN, care a închegat un colectiv de profesori, printre care muzicieni remarcabili: vioară-A.Garabet, G.Sârbu, L. Popovici, violoncel – S.Sfeclă, pian Tit Tarnavschi, J. Iţicovici,V. Câmpeanu, canto-surorile Stanca şi Smaranda Ciuhodaru, Rudi Ledeanu, Bernadeta Simon, teorie şi solfegii – Ionescu-Paşcani, D. Chiriac, istoria muzicii-C.Georgescu, Sorin Vânătoru.

La catedra de arte plastice au activat: pictorii Viorica Bălan, Costache Agafiţei, Adrian Podoleanu, Elena Nicoară, Lucreţia Dumitraşcu Filioreanu,Petru Ignat,Ghiţă Leonard, Bogdan Bârleanu, Ionel şi Tatiana Gânju, Stelian Horia Juncu etc.

Teatru era reprezentat de actorii Manole şi Rodi Foca, Dionisie Vitcu, Emil Coşeru, la balet Ion Băitenciuc şi Paul Robert.

Au mai activat la muzică Vasile şi Ileana Spătărelu, Mihai Babii, Vasile Gavriş la chitară, Alexandru Herman, Constantin Georgescu şi Sanda Georgescu la istoria muzicii, Aurora Broşteanu la canto şi muzică uşoară.

Şcoala populară de artă Iaşi a funcţionat în fosta şcoală israelită din str. Anastasie Panu nr.11, (astăzi demolată). Programele de învăţământ erau elaborate după modelul celor de la liceele şi gimnaziile de artă, cu o anumită specificitate şi funcţionalitate în următoarele domenii: clasa de muzică, arte plastice, coregrafie,artă dramatică, artă populară. Învăţământul artistic a avut de la început un conţinut profesional şi metodic la nivelul exigenţelor şcolilor de artă în general. În primele decenii au funcţionat aici, ca profesori, personalităţi artistice şi didactice ieşene; compozitorul Sorin Vînătoru, eminentul muzician Achim Stoia, pictorii Costache Agafiţei şi Adrian Podoleanu, profesorul coregraf Tudorel Stănescu şi mulţi alţi specialişti, care, împreună cu discipolii lor, au conferit acestei şcoli un meritat prestigiu naţional. De-a lungul timpului, mulţi absolvenţi au trecut la instituţiile superioare de artă, devenind artişti profesionişti.

În anii ’70 – ’80 o altă generaţie a preluat ştafeta la catedrele amintite. Istoria artelor era asigurată de Horia Stelian Juncu, catedra de teatru era condusă de actorul Ion Lascăr, precum şi de alte personalităţi – Valeriu Burlacu, Geoge Macovei, Adina Popa, Costel Popa, Sergiu Tudose ş.a.

Deasemenea şcoala a fost onorată şi de activitatea criticului de artă Claudiu Paradais, a pianistei de excepţie Iulia Dinu, iar Stanca Ciuhodaru a descoperit vocea celei care a cântat pe scenele lumii, Nely Miricioiu.

În perioada care ne referim la clasele de canto au mai lucrat profesorii: Dionisie Ilaş, care preda cântul popular, fiind preocupat de fenomenul folcloric local: Corina Chiriacesu-Gavriş, transferată de la Opera Română, cu o voce de excepţie; Mioara Cortez-David se impunea prin prestaţia vocii şi talentului său; Silvia Tomovici, care s-a dovedit a fi un talent şi profesor de excepţie. Au activat deasemenea Dumitru Popovici, dirijor al Orchestrei Doina Moldovei; formaţii de acompaniament, muzică populară, conduse de Alexandru Stahiescu şi Maria Maniu, titularii claselor de acordeon; formaţia de estradă pregătită de Mihai Babii; formaţiile de muzică uşoară şi jazz,coordonate de compozitorul Titel Popovici, multe formaţii camerale constituite din profesori şi instrumentişti profesonişti. O prezenţă remarcabilăîn corpul profesoral a fost şi Simona Băcanu profesoară de pian pe mâna căreia la clasa de pian s-au perindat de-a lungul timpului, sute de elevi.

Un maestru al imaginii la clasa de film şi fotografie a fost Ion Matei Agapi.

Catedra de arte plastice la secţia de grafică a fost coordonată de Agneta Covrig, artă decorativă – Gabriela Moga Lazăr, Anica Bodescu, Elena Nicoară, graficienii Dragoş Pătraşcu şi Grig Bejenaru, pictorii Ghiţă Leonard, Bogdan Bârleanu, Valeriu Gonciariuc, Ion Gînju etc.

La conducerea şcolii, rând pe rând s-au perindat directorii: Felicia Puiu-Gherman, Claudiu Paradais, Sorin Vânătoru, Wilhelm Romila, Rodica Doboş, Stelian Horia Juncu, Iulia Dinu, Maria Maniu, Titel Popovici, Silvia Tomovici.

Fiecare dintre aceştia, într-un timp mai lung sau mai scurt, au contribuit la dezvoltarea, afirmarea şi mersul înainte al şcolii, după ştiinţa, putinţa şi dăruirea de care au fost animaţi, expresia calităţii de conducător manifestându-se în perioadele mai bune sau mai puţin bune, de creştere sau descreştere înregistrate de potenţialul şcolii. În anii 1980-1990, starea de austeritate economică (principiul autofinanţării) şi extensiunea totalitarismului ideologic a influenţat în sens negativ şcolile populare de artă. Aceasta, însă nu a putut modifica scopurile strategice de pregătire artistică în sine a şcolilor de atare gen. Parodoxal, după opinia mea „Cântarea României” era o manifestare de masă care, dincolo de mobilurile ideologice ale epocii, a avut un rol important în animarea interesului pentru artă, în selectarea celor mai talentaţi,precum şi în formarea unor iubitori de artă, cu o temeinică pregătire în domeniul limbajelor specifice. În sens didactic sau în direcţie valorică, acţiunea socială avea o finalitate pozitivă.

Munca acestor profesori talentaţi, personalităţi ale Iaşului cultural, nu a fost şi nu trebuie uitată. După anii ’90, şcoala a fost vitregită de un spaţiu adecvat,fiind şi astăzi într-un sediu impropriu. Şcoala a fost etichetată ca fiind o „prezenţă comunistă” încercându-se prin metoda lipsei unui spaţiu, falimentarea ei. Cu toate acestea, reuşim să supraveţuim, şcoala reuşind să instruiască peste 220 de cursanţi, plătitori de taxe…

Deşi şcoala este profitabilă, să spunem economic dar şi artistic (cu un palmares de sute de diplome, acţiuni culturale, spectacole, expoziţii), îşi cere dreptul la existenţă şi nu numai prin cei care au activat la catedrele ei (mulţi trecuţi în lumea umbrelor) dar prin cei ce astăzi continuatori de prestigiu ca, Titel Popovici, Dan Priscornic, Romeo Luchian, Dorin Lehaci, Alina Anghelinei, Oana Vârgănici etc, dovedesc dragoste pentru frumosul ce-şi are locul bine stabilit, acolo sub cupola Artei. Un colectiv care a renăscut din propria cenuşă.

Traian Mocanu

Citeşte şi alte articole despre: